Oda la Levant

in melcul aspru spiralat, cetate levantina

unde si umbra mortii adoarme-n schit a lene

si gene de cadana ofteaza vise-alene

si tei halucinati in opiu si stricnina

si leandru, si opale, si khol, tubulhana

in melcul aspru spiralat, cetate levantina

cadavru ros de aburi, si viermii de lumina

si muzici de cristale ‘nalt-o meterhana

si se aspreste-n prisma, in muchii de smaralde

cu intestine-marmuri, si totusi zace-n tina

in melcul aspru spiralat, cetate levantina

in care duh de zahar rosu, candel, inca arde

deliruri hiemale, rapt, de fosfocreatina

ingheata-n cuie de-aur alb cer si fixe stele

nu circonda cetatea, ci passa, Manuele

in melcul aspru spiralat, cetate levantina