Cu toţii am citit despre ciobănaşi din fluier doinaşi. Şi despre farmecul transcendental şi new-age al transhumanţei. Însă viaţa buccolică are şi aspecte mai pragmatice.
Mai precis: „a sosit ziua nedeeeeeiiii / hai copii să belim mieii”.
Conversia chitării fretless e fix asta: ceva rapid, murdar, festiv şi care poate lăsa după, dacă nu lacrimi, cel puţin o oaie skinhead.
Aş fi putut să o asemăn cu dezbrăcatul timid al unei urâte virgine, dar asta i-ar fi speriat şi mai mult pe potenţialii temerari.
Mai întâi, trebuie să te întrebi dacă chitara chiar merită asta. Dacă vreodată tastele ţi-au cauzat entorsă de unghii cu deplasare de jeg. Dacă bâzâie enervant când încerci să faci spider chords. Dacă sol-ul tău sună prea teluric. Dacă eşti prea plictisit şi pur şi simplu vrei ceva nou. Dacă răspunsul la primele trei întrebări e „da”, te sfătuiesc să purcezi la asta. Dacă răspunsul la a patra întrebare e „da”, îţi sugerez să o părăseşti pe târfa aia ştearsă. Dacă răspunsul la toate 4 întrebările e „nu”, o să zic cum se face oricum.
Pasul 1. Dă jos corzile. Dacă nu merge cu binişorul, foloseşte forţa. Dacă forţa eşuează, atunci nu vei deveni niciodată un cavaler Jedi. Dă-le jos cu răbdare, ca să nu detensionezi brusc griful. Una câte una, încet. Nu ca atunci când te dezbraci şi te sugrumi cu maieul.
Pasul 2. Găseşte orice instrument gen patent, cleşte, degete de profesoară pedantă. Cât mai fin cu putinţă. Încearcă să scoţi tastele una câte una, de la rozetă înspre cap. Îţi recomand asta ca, în caz că te răzgândeşti, să rămâi cu tastele utilizabile pentru acordurile în primele poziţii. Acordurile sunt pryestupleniye i nakazaniye pe fretless. Adio La minor ce place la minore. Aminteşte-ţi de zilele când erai virgin. Dacă ai o chitară fretless, sunt şanse mari să rămâi aşa.
Înainte de a scoate tastele, e util să le disloci uşor, începând cu extremităţile, strecurând ceva subţire sub ele, cum ar fi o lamă de ras. Roagă un prieten emo să te asiste. Ar fi foarte bine să acoperi lemnul dintre taste cu bandă adezivă, de pildă, ca să nu îl zgârii. Dacă ai fi urmat ghidul meu pas cu pas, până în punctul ăsta, te vei întreba de ce dreacu nu ţi-am spus asta de la început, înainte să îţi beleşti griful (CUZ I’M A FAGGET, THAT’S WHY). E util să ciocăneşti uşor lemnul proxim tastei. Ai grijă, dacă nu cumva e o chinezărie de plastic, sunt şanse mari ca tastiera să fie făcută dintr-un lemn de esenţă tare, precum abanosul, care se ciobeşte literalmente. De se ce ciobeşte? CUZ HE’S A FAGGET, THAT’S WHY.
Pasul 3. Uită-te ce ai făcut, nenorocitule! Arată mai golaşă şi mai plină de găuri decât sora când se întoarce de la discotecă. Vei încerca să pui tastele la loc. Vei eşua. De ce? CUZ YOU’RE A… FINE YOUNG GENTLEMAN. Vei avea nevoie de ceva care, după cum spunea şi Eminescu:
„Cungiurând c-un braţ molatec gâtul tău cel alb ca zarea,
Apăsând faţa-ţi roşiţă pe-al meu piept bătând mereu,
Eu cu cealaltă mână pe-ai tăi umeri de ninsoare:
Locul aripelor albe le-aş căta-n delirul meu!
Exact. CHIT de lemn, cât mai vâscos şi fin cu putinţă, să umple locul tastelor. Dacă ai fretboard negru sau brun, foloseşte chit alb. Dacă ai fretboard alb, foloseşte chit negru. Dacă nu ai chit negru, pune colorant în chitul alb. Dacă nu ai chit alb, nu eşti demn de mândra noastră rasă ariană. Ah da, viaţa poate fi simplă. Ar fi bine să cureţi bine gropniţele lăsate de taste, eventual să le lărgeşti imperceptibil. Dacă le-ai fi lărgit, dar ţi se pare că nu le-ai lărgit, ai obţinut efectul scontat. Aplică chitul, având grijă să nu murdăreşti prea tare griful.
Pasul 4. E un ceas tainic, ritualic şi iniţiatic, în care faci ce-a făcut şi tatăl tău înainte de a te concepe. Aştepţi să se întărească. Când surplusul de chit, căci va exista un surplus, fiindcă ai două mâini stângi, va fi prăfos, coptura de zaharicale s-o gătat.
Pasul 5. Îndepărtează surplusul de chit şi pune într-un borcan cu formol tastele care-ţi prisosesc, aşa cum unii masochişti îşi contemplă apendicele după operaţie. Good morningn, Clarice! Curăţă locul crimei. Verifică planeitatea grifului. Foloseşte cortexul unui sergent-major drept reper. Dacă eşti nemulţumit şi nu ai tastiera vopsită sau lăcuită, poţi încerca să şlefuieşti şi să corectezi curburile cu glaspapir foarte fin, încearcă, pe cât posibil, să reduci la minim curbura radială a grifului; va ajuta la solouri, singurul lucru la care noua ta chitară fretless excelează.
Finisează totul cu un glaspapir atât de fin, că ai îndrăzni să te ştergi la fund cu el. Pune la loc corzile, sau, şi mai bine, dovedeşte lumii că părinţii tăi au posibilităţi şi pune nişte corzi noi. Nu ţi-aş recomanda corzile de oţel, pentru că si-ul şi mi-ul vor suna foarte stins, în absenţa tastelor. Carnea degetelor tale, ce le apasă direct de lemn, nu e oţelul tastelor, dovada fiind faptul că îţi poţi roade unghiile şi pieliţele de la baza lor, care ustură de te pişi pe tine. Încearcă nişte corzi de nylon, grosimea lor constantă le va face să sune consecvent şi minunat. Dacă ai făcut asta pe o chitară electrică, e probabil prea târziu să îţi spun că tutorialul meu se referă la chitări acustice. Dar nu plânge, ai dezlegare la morţii mamii mele.
Eventual, încearcă să cobori puţin mai mult corzile. Crestează mai adânc cordarul. Acum că nu ai taste, nu există nici fret buzz şi va fi mai comod.
Înjgheabă primele tale triluri de virtuoz. Nu uita să pui degetul exact pe locul tastei, nu la o treime de spaţiu distanţă, cum erai obişnuit. Vei avea impresia că falsezi tot timpul. Felicitări, asta şi faci. Dar o faci cu stil.
Priveşte-o pe Oana Sârbu trântind nervoasă uşa de la bicicletă şi demarând în trombă.
Felicitări, ai o chitară fretless.
Pasul 6. Am menţionat că poţi cumpăra una gata făcută?
