joi, 10 februarie 2011

Sonetul pulişpe (dreacu le mai ţine şiru')

E veacul neprielnic la slova şi făptură
Văleat obscur-ostil precum un graff rebel
Mânjit pă peristyle, boreli pă Neuchatel
Plutind ca sfori dă sperma la măta, Vlad, în gură

Prelungi luciri pă craniul doomiist şi chel,
Un distilat dă ambră, lungoare si arsură
Îmi fac pişeatul trist, strângându-mă dă pulă
Ca Roland dă cotorul spadei Durandel

Dân donchihoţi rămas-a, dă troll, tristă figură
Dân fragi – sângerii fraguri - nu plânge, Enigel!
Dân sfinctere de sfinx, onctuoasă fac, tinctura

Vom bea şi-om face bâzzz, ca vericând Dorel
Căci artea n-a murit! Ţi-am făurit, vergură
Odor fără de preţ: o pulă, în Corel.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Da-i zahar lu' tata Korbea: