si noi vom fi umbre fara glas
cu trupul fuior de fum.
pasii nostri vor fi totuna
cu vantul ce rascoleste iarba
iar cei pe care i-am iubit
isi vor poticni strigatul in gatlej
umplandu-ne urma nevazuta
cu lacrimi
dar noi nu vom mai cunoaste dorul
si vom pribegi, blajini
corbi scaparand in soare
topindu-ne in purpura asfintitului
ca pamantul cernut printre degete
ca sase cai naluca pravalindu-se in ape negre
indemnati la bruiestru de un harapnic mut
in urma noastra, boare
de sange uscat si flori palite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Da-i zahar lu' tata Korbea: